Profetul Muhammad ﷺ ne-a învăţat multe principii şi maniere importante şi chiar a promovat legi pentru conduita în vreme de război, stabilind astfel un precedent pentru de Convenţia de la Geneva, și chiar depășind și eclipsând regulile stabilite acolo.
Ia în considerare următorul lucru:
Fiecare viața nevinovată era sacră şi astfel nimeni nu putea fi rănit, afară de cei angajați în luptă deschisă. A salva o viaţă era echivalent cu a salva întreaga omenire în timp ce luarea unei vieţi era ca şi cum toți oamenii ar fi fost omorâți.
Nu s-a pornit nici un genocid împotriva vreunui trib, nici chiar în situația în care aceștia au comis genocid împotriva unora dintre musulmani. El ﷺ oferea protecţie şi iertare, chiar şi celor care şi-au încălcat cuvântul faţă de el ﷺ de mai multe ori. Nu permitea ca ei să fie atacaţi, decât atunci când s-a dovedit cu adevărat că sunt trădători în timpul războiului şi că au vrut să îl omoare pe Profet ﷺ şi pe musulmani cu orice preţ. Răzbunarea era numai împotriva acelor evrei care s-au dovedit a fi trădători şi nu a altora.
Scalvia era un lucru la ordinea zilei în acele timpuri, pentru toate naţiile şi triburile. Islamul a fost cel care a încurajat eliberarea sclavilor, prin marea răsplata oferită de Allah celor care fac acest lucru. Profetul ﷺ a stabilit un exemplu de urmat, eliberând sclavi şi încurajându-i pe ce care îl urmau să facă acelaşi lucru. Un astfel de caz este chiar cel al propriul sau ajutor (pe care de fapt îl considera ca fiind fiul lui), Zaid ibn Al Haritha, şi Bilal, sclavul care a fost cumpărat de Abu-Bakr, doar cu scopul de a-l elibera ulterior.
Cu toate că au fost multe tentative de asasinare a lui Muhammad ﷺ (cea mai cunoscută este noaptea în care Ali a dormit în locul lui, în timp ce Profetul ﷺ şi Abu Bakr au fugit din Mecca la Medina), el ﷺ nu le-a permis companionilor săi să-i ucidă pe cei ce au luat parte la aceste tentative. Dovada pentru aceasta este ca atunci când au intrat triumfători în Mecca, prima lucru pe care el ﷺ l-a poruncit celor ce-l urmau a fost să nu facă rău unui anume trib şi unei anume familii. Aceasta a fost unul dintre cele mai cunoscute acte de iertare, modestie şi smerenie.
Lupta propriu-zisă a fost interzisă în primii 13 ani de profeţie. Arabii din deşert nu aveau nevoie de nimeni care să-i înveţe să lupte. Ei erau deja experţi şi purtau vrajbă intre triburi, care dura uneori secole întregi. Niciun fel de luptă nu a fost permisă, orice încercare fiind sancţionată, până când Allah nu a instituit în Coran regulile şi limitările în situațiile de război, potrivit poruncilor Lui. Allah a spus clar cine putea fi atacat, cum şi când, şi modul în care se putea desfăşura lupta.
Distrugerea infrastructurii este complet interzisă, cu excepţia cazurilor în care ea este decretată de Allah, în situaţii anume şi numai conform poruncilor Lui.
Duşmanii săi îl blestemau pe profetul Muhammad, și invocau raul asupra sa, în timp ce el ﷺ se ruga pentru călăuzirea lor. Un exemplu clasic este cel al călătoriei sale către At-Taif, unde căpeteniile nici nu au voit să-l asculte, nici să îi acorde atenţia şi respectul cuvenit. În schimb, ei au pus copiii de pe strada sa arunce cu pietre în el ﷺ până când trupul îi sângera atât de tare, încât sandalele i se umpleau de sânge. Îngerul Gavriil i-a oferit posibilitatea de a se răzbuna împotriva lor pentru suferința ce i-au provocat-o. Dacă el vrea sa-i ceara lui Allah, El ar putea face munţii din jur să se prăbuşească peste cei ce l-au batjocorit, distrugându-i. Însă, în loc să-i blesteme sau să ceară nimicirea lor, Profetul ﷺ s-a rugat pentru ca ei să fie călăuziţi să-l adore numai pe Dumnezeu, fără de nimeni egal.
Profetul Muhammad ﷺ a spus că orice om este născut avand caracterisica Islamului (starea de supunere pașnică față de Dumnezeu), și este musulman (o persoana definită de Islam, adică el se supune lui Dumnezeu și asculta poruncile Sale). El ﷺ a mai spus că Dumnezeu a creat pe fiecare om conform voinței Sale, și fiecare suflet îi aparține Lui. Apoi, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii îşi pierd credinţa datorită influenţelor şi prejudecăţilor societăţii în care trăiesc.
Muhammad ﷺ i-a învăţat pe cei ce l-au urmat să creadă în Dumnezeul lui Adam, Noe, Avraam, Iacob, Moise, David, Solomon şi Isus (pacea fie asupra lor), şi să creadă în ei ca în nişte adevăraţi profeţi, mesageri şi robi ai lui Allah cel Atotputernic. El ﷺ a insistat pe faptul că profeţii ocupă cel mai înalt rang, fără vreo diferenţă între ei.
De asemenea, tot el ﷺ a spus că Tora (Vechiul Testament), Zabur (Psalmii) şi Injil (Evanghelia sau Noul Testament) au aceeaşi sursă ca si Coranul, adică au fost trimise de la Allah, prin intermediul îngerului Gabriel. El ﷺ le-a cerut evreilor să judece după propria lor Carte, dar ei au încercat să acopere o parte din aceasta şi să ascundă judecata dreaptă prescrisă acolo, profitând de faptul că el ﷺ nu ştia să citească.
El ﷺ a făcut profeţii şi a prezis evenimente ce aveau să vină, acestea având loc exact aşa cum a spus el ﷺ că aveau să apară. El ﷺ a menţionat atât de multe lucruri, pe care oamenii din acea perioadă nu aveau cum și nici de unde să le ştie, si cu toate acestea de-a lungul secolelor am fost martori a dovezilor confirmate de ştiinţa, biologie, medicina, embriologie, psihologie, metrologie, geologie, şi multe alte discipline, chiar şi cu privire la călătoriile în spaţiu şi comunicarea fără fir, lucruri pe care noi astăzi le privim ca fiind de la sine înțelese. El ﷺ a prezis chiar ceva din trecut ce se va adeveri în viitor, şi aceasta s-a întâmplat…
Coranul spune că Faraon s-a înecat în Marea Roșie în timp ce îl urmărea, incercand să-l prindă pe Moise, iar Allah a spus că îl va păstra drept un exemplu şi ca un semn pentru viitor. Dr. Maurice Bucaille, în cartea sa, „Biblia, Coranul şi Știința”, spune clar că acest semn a venit, Faraon fiind descoperit în Egipt, şi fiind expus astăzi, pentru ca noi toţi să îl putem vedea.
Acest eveniment a avut loc cu mii de ani înaintea lui Muhammad ﷺ şi s-a adeverit în ultimele decenii ale secolului nostru, multe secole după moartea sa.
Muhammad ﷺ şi cei ce l-au urmat nu au pretins vreodată că el ar fi fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu-încarnat sau vreun om cu origine divină – el ﷺ a fost şi este considerat ca fiind doar un mesager ales de Dumnezeu. El ﷺ a insistat ca oamenii să Îl adore numai pe Dumnezeu cel Atotputernic, şi să nu-I facă Lui parteneri în niciun fel. Majoritatea oamenilor nu ezită să ridice la rang de divinitate şi să facă dumnezei pe unii semeni de-ai lor cu merite şi aptitudini deosebite, în special pe cei ale căror nume s-au transformat în legende. Istoric vorbind, toate aceste legende nu au înfăptuit nici măcar o fracţiune din ceea ce a realizat Muhammad ﷺ.
A aduce împreună oamenii cu scopul adorării Unicului Dumnezeu al lui Adam şi al tuturor celorlalţi profeţi (pacea fie asupra lor) a fost motivaţia sa ﷺ şi el ﷺ s-a străduit să îi facă pe oameni să înţeleagă şi să urmeze codul moral excelent stabilit de Allah în revelaţiile pe care El i le trimitea Profetului ﷺ.
Astăzi, după 14 secole, viața şi învăţăturile profetului Muhammad ﷺ au supravieţuit fără a suferi vreo pierdere sau vreo alterare. Ele oferă aceeaşi speranţă nemuritoare de a vindeca bolile omenirii, ca și în timpul cât el ﷺ a fost în viaţă. Acest lucru nu este susţinut doar de cei ce îl urmează pe Muhammad ﷺ, ci și de concluziile reieşite din critica obiectivă a istoriei.
Profetul Muhammad ﷺ a spus că el este un trimis şi un profet al Lui Dumnezeu; acelaşi Dumnezeu pe care l-au slujit şi Adam, Avraam, Moise, David, Solomon şi Isus, fiul Mariei. (pacea fie asupra lor). El ﷺ a spus că a primit revelatii de la Dumnezeu cel Atotputernic (Allah) prin intermediul îngerului Gavriil, aceste revelaţii purtând numele de Recitare (Coran).
Profetul ﷺ le-a poruncit oamenilor să creadă în Unicul Dumnezeu, fără să îi atribuie parteneri, şi să încerce să urmeze poruncile Sale cum pot ei mai bine.
El ﷺ şi-a interzis sieşi şi urmaşilor săi toate practicile rele, murdare şi imorale, arătându-le modul cel mai bun în care să mănânce, să bea, să folosească toaleta, şi cum să se comporte în toate felurile de relaţii. El ﷺ a spus că toate aceste învăţături sunt de la Allah.
