Oricine examinează mesajul profetic, constată că a menținut statutul înalt al demnitătii umane și a ridicat statutul omului, deoarece ființele umane, fie că este vorba despre musulmani sau nemusulmani, sunt urmașii lui Adam.
Allah Atotputernic a onorat toată omenirea spunând:
„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam și i-am purtat pe ei pe uscat și pe mare și le-am dat lor ca hranã felurite bunãtãti și i-am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 17:70]
Prin urmare, toți oamenii au, înaintea lui Allah Cel Atotputernic, drepturi prin statutul lor de ființe umane. Cu toate acestea, ei, înaintea lui Allah, se disting unul de altul prin teama față de Domnul lor, prin credință și adoptarea manierelor și a bunului caracter.
În plus, Muhammad ﷺ a fost consecvent în a arăta acest lucru în mod clar în comportamentul său și în relațiile sale cu oamenii nemusulmani.
Într-o relatare autentică, Profetul Mohammed ﷺ a spus:
„Ori de câte ori vedeți o procesiune funerară, ridicați-vă până ce procesiunea trece de voi.”
Într-o zi, prin fața sa a trecut o procesiune funerară și el s-a ridicat în picioare. Când i s-a spus că era vorba despre înmormântarea unui evreu, el a spus:
„Nu este el o ființă vie (un suflet)?”
De asemenea, profetul Muhammad ﷺ obișnuia să viziteze nemusulmanii bolnavi. Prin urmare, Profetul l-a vizitat pe Abu Talib, care era neumusulman, atunci când acesta a căzut bolnav și a vizitat de asemenea un băiat evreu bolnav. [Bukhari]
El a respectat drepturile oamenilor în termeni de bună vecinătate, conform vorbelor sale:
„Cei mai buni companioni la Allah sunt cei care sunt cei care sunt cei mai buni fata de prietenii lor, iar cei mai buni dintre vecini cu El este cel care este cel mai bun față de vecinul său”. [At-Tirmidhi]
Aceasta relatare face referire la toți vecinii, chiar dacă ei sunt musulmani sau nemusulmani.
Profetul Muhammad ﷺ nu a venit să-i priveze de libertate pe cei care nu l-au urmat. Dimpotrivă, el i-a tratat cu o formă rară de toleranță.
În continuare vom aminti câteva dintre principiile cele mai importante ale comportamentului profetului Muhammad ﷺ față de nemusulmani:
Nu este silire la credință
Deși profetul Muhammad ﷺ și companionii săi au știut ca adoptarea Islamului este lucrul cel mai corect – deoarece acesta reprezintă sigiliul mesajelor anterioare – ei nu au încercat niciodată să forțeze pe nimeni să adopte Islamul.
Nobilul Coran a subliniat clar acest aspect, spunând:
„Nu este silire la credință! Rãzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut și crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Și Allah este Cel care Aude totul, Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim].” [Nobilul Coran 2:256]
Prin urmare, nimeni nu este forțat să adopte islamul. Acest lucru este valabil, chiar dacă cel care folosește forța ar un tată care dorește binele copiilor săi și chiar dacă cel care a fost forțat a fost un copil care nu are nicio îndoială cu privire la mila tatălui său pentru el.
Mesagerul lui Allah ﷺ nu a forțat oamenii să adopte această religie, iar Allah cel Atotputernic spune:
„Si de-ar fi voit Domnul tău, toți cei de pe pământ ar fi crezut laolaltă! Și oare tu îi silești pe oameni ca să fie credincioși?” [Nobilul Coran 10:99]
Islamul nu numai că le-a dat libertatea nemusulmanilor de a-și păstra religia, dar le-a și permis să-și practice obiceiurile și să își păstreze locurile de închinare.
Profetul i-a împiedicat pe companionii săi să-i deranjeze pe călugării creștini în schiturile lor și nu a atacat niciodată un loc de închinare nemusulman. Companionii săi și califii ce au urmat după el au înțeles acest lucru foarte bine; ei au îndemnat pe cei care le conduceau armatele să nu ocupe sau să demoleze locurile de închinare.
De asemenea, islamul le-a dat libertatea de a-și urma legile referitoare la căsătorie, divorț și alte lucruri asemănătoare.
Valoarea dreptății față de celălalt
Profetul Muhammad ﷺ ne-a poruncit să ne comportam corect cu toți oamenii, indiferent dacă aceștia sunt sau nu musulmani. Acest lucru este menționat în Coranul Cel Nobil,
„Allah vă poruncește să dați înapoi stăpânilor lor lucrurile încredințate, iar dacă judecați între oameni, să judecați cu dreptate!” [Nobilul Coran 4:58]
Profetul Muhammad ﷺ a primit revelația și a aplicat-o în cel mai nobil fel, deoarece i s-a ordonat să fie drept cu toți oamenii fără să se uite la statutul, rasa, religia sau descendența acestora.
Ei erau toții egali, chiar dacă persoana care avea un anumit drept se purta cu nedreptate față de musulmani; el ar fi primit în continuare ceea ce i se cuvenea de drept.
Nobilul Coran a poruncit Messengerului să judece cu dreptate dacă Ahl al-Kitab (adică evreii și creștinii) îl aleg ca arbitru între ei,
„Ei ascultă numai de minciună și sunt lacomi după tot ceea ce este oprit. Dacă vor veni la tine, atunci ori judecă între ei ori îndepărtează-te de ei! Dacă te vei îndepărta de ei, nu-ți vor putea face ei un rău, iar de vei judeca între ei, atunci judecă după dreptate, cãci Allah îi iubește pe cei drepți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran 5:42]
În mai mult de treizeci de relatări, profetul Muhammad ﷺ a subliniat dreptul lui al-Mu’ahad (cel care are un legământ cu musulmanii), printre care se numără:
„Oricine a ucis o persoană care are un tratat cu musulmanii, acela nu va simți mirosul paradisului, deși mireasma acestuia este poate fi percepută de la patruzeci de ani depărtare.” [Bukhari]
De asemenea, el a spus:
„Fiți cu băgare de seama, dacă cineva greșește unui om tocmit pentru ceva, sau îi micșorează dreptul, sau îl forțează să lucreze dincolo de capacitatea sa, sau îi ia orice altceva fără consimțământul lui, aceluia eu îi voi lua apărarea (victimei) în Ziua Judecății.” [Abu Dawud]
De asemenea, el a mai spus:
„Dacă cineva ucide un om căruia i-a oferit protecție mai înainte, aceluia Allah îi va interzice să intre în Paradis.” [Ahmad & Abu Dawud]
Mohammed ﷺ a interzis torturarea oricărei persoane, chiar dacă acesta nu adoptase Islamul.
Prin urmare, el a interzis torturarea oricărei ființe umane, indiferent dacă aceasta este musulmană sau nemusulmană. El spune:
„Allah cel Atotputernic torturează pe cei care torturează oamenii în această viață” [Muslim]
Muhammad ﷺ a păstrat și a garantat securitatea vieții, a averii și a onoarei nemusulmanilor în comunitatea islamică. Deci, nimănui nu îi este permis să îi lezeze, fie ca aceștia sunt musulmani sau nu, atâta timp cât ei locuiesc în teritoriile musulmane.
Comportament bun față de nemusulmani
Învățăturile lui Muhammad ﷺ au lăsat un principiu important, adică un musulman se comportă bine cu toți oamenii, fie ei musulmani sau nemusulmani, așa după cum el a spus:
„Am fost trimis sa perfectionez caracterul înalt.” [Ahmad]
Și într-o altă relatare găsim „reformarea manierelor”.
Manierele nobile sunt practicate în egală măsură atât față de musulmanii cât și de nemusulmani. Coexistența, înțelegerea și cooperarea între națiuni și oameni sunt aspecte extrem de necesare pentru omenire.
Deci, Muhammad ﷺ a ordonat mila prin mesajul său și a inclus fiecare aspect al acesteia, precum și toate formele dreptății și comportamentului nobil. Nobilul Coran spune:
„Allah nu vă oprește să faceți bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, și nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiți foarte buni și drepți, căci Allah îi iubește pe cei drepți.” [Nobilul Coran 60:8]
Învățații în Islam au explicat bunătatea menționată în acest verset, spunând:
„Este vorba despre mila pentru cei slabi, dând bani celor săraci, hrănindu-i pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei săraci și vorbindu-le cu bunăvoință. Acest lucru ar trebui făcut cu blândețe și candoare, și nu într-un mod dur și umilitor, toleranța față de vecinii răi – iar pentru cei ce au abilitatea de a-i înlătura, să o facă cu amabilitate, dar fără teamă sau impinsi de lăcomie. În plus, ar trebui să-i cerem lui Allah să-i călăuzească și să le dea fericire. De asemenea, ar trebui să le oferim sfaturi în toate aspectele vieții și chestiunilor religioase și să-i apărăm dacă cineva vrea să le facă rău.” [Al-Fawariq de Al-Qarafi]
Acest tratament bun este confirmat în cazul relațiilor de familie și devine obligatoriu în cazul relației cu părinții. Prin urmare, Asma, fiica lui Abu Bakr, menționează următoarele și spune:
„Mama mea a venit să mă viziteze în timp ce Trimisul lui Allah ﷺ era inca in viata. și ea era necredincioasa. Așa că am cerut îndrumarea Trimisului lui Allah, intrebandu-l: «Mama mea vrea să mă viziteze și se așteaptă să o tratez cu amabilitate, ar trebui să țin legătura de rudenie cu mama mea?» El a spus: «Da, păstrează legătura de rudenie cu mama ta.»”
De asemenea, atunci când delegația lui Najran, care era creștin, a venit la Muhammad ﷺ în Medina, ei au intrat în moschee după-amiaza și era timpul pentru rugăciunea lor. Deci, ei au început să se roage în moschee și musulmanii au vrut să-i oprească, dar Muhammad ﷺ a spus:
„Lăsați-i să se roage.” Deci, s-au îndreptat cu fața către răsărit și s-au rugat.
De asemenea, mama credincioșilor, Aișa (Allah să fie mulțumit de ea) a spus:
„Trimisul lui Allah a murit și scutul său era lăsat unui om evreu în schimbul a treizeci de măsuri de orz și asta a fost pentru cheltuielile copiilor sai (adică copiii Profetului).”
Astfel, Muhammad ﷺ le-a ordonat musulmanilor să aibă grijă de Ahl adh-Dhimma (evreii și creștinii) care trăiesc printre ei. Deci, dacă cineva dintre nemusulmani are nevoie de bani, ar trebui ca musulmanii să-i ofere, deoarece statul este responsabil pentru săraci; inclusiv musulmanii și Ahl adh-Dhimma.
Statul este responsabil să asigure condiții adecvate de trai pentru aceștia și pentru toți cei pentru care aceștia sunt responsabili, deoarece ei sunt cetățeni într-un stat musulman. Muhammad ﷺ a spus:
„Fiecare dintre voi este un paznic, și fiecare dintre voi este responsabil pentru cei pe care îi are în grija”.
Când al doilea calif, ‘Umar. a fost în Al-Sham și a trecut printr-un grup de creștini care sufereau de lepră, el a ordonat să li se dea alimente și mâncare.
Libertatea muncii și a câștigului
Muhammad ﷺ a făcut un legământ potrivit căruia nemusulmanii pot lucra și câștiga în țările musulmane; prin lucrul pentru alții sau pentru ei înșiși, în plus față de orice carieră pe care o aleg și orice activități economice.
Situația celor nemusulmani este egală cu cea a musulmanilor și ei au dreptul să cumpere și să vândă și să se ocupe de societate. Aceștia pot avea, de asemenea, tranzacții financiare, trebuie să evite dobanda.
Ei au dreptul să se ocupe de orice, cu excepția dobânzii și a comerțului cu băuturi alcoolice, porci și orice altceva care este dăunător societății și pe care Islamul l-a interzis.
Islamul a interzis aceste lucruri din cauza daunelor care rezultă fie asupra individului, fie asupra societății. De asemenea, aceștia se bucură de alte libertăți în ceea ce privește posesia de bunuri, meșteșuguri și alte aspecte.
