Coranul despre adâncul mărilor şi despre valuri
Allah spune în Coran:
„Sau ele sunt ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii. Întunecimi unele deasupra altora. Dacă cineva întinde mâna, aproape că nici nu o vede…” [Nobilul Coran, 24:40].
Acest verset vorbeşte despre întunericul din mări şi oceane, care este atât de adânc încât dacă cineva îşi întinde mâna, nu o poate vedea. Întunericul din adâncul mărilor şi oceanelor apare la adâncimi de peste 200 de metri, unde aproape că nu există lumină. Sub 1000 de metri, nu există lumină absolut deloc [„Oceanele”, Elder şi Pernetta, p.27].
Oamenii nu se pot scufunda la mai mult de 40 de metri adâncime fără ajutorul echipamentelor speciale sau a submarinelor şi nici nu pot supravieţui fără un suport exterior în zona întunecată a oceanelor, adică la o adâncime mai mare de 200 de metri.
Oamenii de ştiinţă au descoperit recent toate acestea, cu ajutorul echipamentelor speciale şi a submarinelor, care le-au permis pătrunderea în adâncul oceanelor.
Apele profunde ale mărilor sunt acoperite de valuri
Din versetul citat mai sus „…dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii…” mai înţelegem şi că adâncimile mărilor şi oceanelor sunt acoperite de valuri, iar acestea, la rândul lor, au deasupra alte valuri.
E clar că al doilea rând de valuri sunt valurile de suprafaţă, pe care le putem vedea, căci versetul arată că deasupra celui de al doilea rând de valuri sunt norii. Ce s-ar putea spune însă despre valurile de adâncime?
Ştiinţa a descoperit recent că acestea sunt valuri interne care „apar între straturi de densităţi diferite”. [„Oceanografie”, Gross, p. 205]
Valurile interne acoperă adâncurile mărilor şi oceanelor deoarece apele adânci au o densitate mai mare decât cele de suprafaţă. Valurile interne se manifestă ca şi cele de suprafaţă şi se pot forma ca şi acestea, numai că nu pot fi văzute de om cu ochiul liber; ele pot fi însă detectate prin observarea variaţiilor temperaturii sau salinităţii apei într-o locaţie anume.
Apa acoperă majoritatea suprafeţei pământului şi se amestecă cu pământul în râuri şi fluvii. Dar există oare ceva ce o împiedica să se amestece cu ea însăşi? Care este acest mister al separării apelor?
