Cum se poate justifica în Islam ideea de un soț cu patru soții?
Dacă doriți să criticați Islamul şi pe musulmani pentru ideea de un soț cu patru soții, permiteţi-ne să vă întrebăm – câte prietene poate avea un nemusulman din punct de vedere legal? Oricâte încap în mașină, aşa-i? Nu există nicio limită. Poți chiar să închiriezi un autobuz pentru a îţi duce prietenele cu el, dacă doreşti.
Noi însă avem limite. Nu putem avea mai mult de o soție, decât dacă le tratăm pe toate egal.
Când această poruncă a lui Allah a fost trimisă, ea a venit la oamenii care aveau mai multe soții, aceștia fiind nevoiți să divorțeze de o parte dintre soțiile lor, fie deoarece nu le puteau trata pe toate la fel, fie deoarece unii aveau mai mult de patru soții. Așadar, această poruncă nu a venit neapărat ca o veste bună pentru aceştia, ci, mai curând, ca o veste rea, deoarece au fost nevoiți să divorțeze de o parte dintre soțiile lor.
În ziua de azi, musulmanii sunt cei mai monogami oameni de pe pământ. În islam ei nu practică poligamia, ci ceea ce este numit poligenie, însemnând că femeia nu se căsătorește cu 4, 5 sau 10 bărbați. De ce? Deoarece, prin natura sa, Islamul acordă drepturi și impune limite.
Atunci când se naște un copil, bărbatul este cel care devine responsabil financiar pentru acel copil, ci nu femeia, pentru că el este tatăl copilului, aşa-i? La fel cum şi atunci când bărbatul moare, moștenirea rămâne copilului său. Cum ar putea un copil să-și moștenească tatăl, dacă el nici măcar nu ar ști cine este tatăl lui? Şi în situaţia în care o femeie ar avea mai mult de un soț, cum ar putea oare copilul să știe care dintre ei este tatăl lui?
Există însă și următoarea situație pe care vă rog să o luaţi în considerare. Posibilitățile unui bărbat sunt limitate în Islam, deoarece el nu se poate căsători cu o femeie care este deja căsătorită. Dacă există o comunitate de 100 de femei iar 99 sunt căsătorite, atunci el se poate căsători doar cu cea necăsătorită. Însă dacă există o comunitate de 100 de bărbați dintre care toți sunt căsătoriți, atunci femeia poate să-l aleagă pe oricare dintre ei, exceptându-i pe cei care au deja 4 soții. Femeia are totodată avantajul de a se putea interesa de cum sunt tratate celelalte soții, ea fiind asigurată de către Quran că va primi același tratament bun, asemenea celorlalte.
Avantajul este al femeii și nu al bărbatului, deoarece cu fiecare nouă soție bărbatul își asuma o responsabilitate în plus, iar după cum spune și Nobilul Coran [4: 34] bărbații sunt protectorii, susţinătorii și îngrijitorii femeilor. Bărbaților le revine această responsabilitate, în vreme ce femeile nu sunt obligate să plătească nimic din banii lor pentru a întreţine gospodăria. Chiar și în cazul în care ea ar fi milionară, iar el foarte sărac, tot el este cel obligat să plătească cheltuielile familiei și să aibă grijă de ea.
Apropo de aceasta, soția mea câștigă mai mult decât mine în viața de zi cu zi. Ea muncește de acasă pregătind diverse lucruri: coace biscuiți și alte lucruri asemănătoare, iar la sfârșitul fiecărei săptămâni rămâne cu mai mulți bani decât mine. Iar eu îi reamintesc că, deși nu este obligată, Allah dă o răsplată foarte mare celor care dau milostenie celor săraci. Astfel, ea atrage foarte multe binecuvântări asupra casei noastre şi eu vă pot confirma aceasta, Alhamdulillah (i.e. laudă lui Allah).
Acesta este un aspect foarte important și multe femei se bucură atunci când realizează poziția înaltă pe care o dețin în Islam, deoarece ele sunt tratate ca niște regine. Şi oare nu ți-ar plăcea şi ţie să fii tratat ca un rege? Aceasta este a doua parte a versetului și din această cauză femeia se supune cuvioasă Cuvântului lui Allah și, prin urmare soțului său, deoarece ea conştientizează probabil: „Acest bărbat chiar se sacrifică pentru mine. Dacă am nevoie de ceva pentru sănătatea mea, pentru casa mea, pentru haine, mâncare și băutură sau pentru educația copiilor, acest bărbat trebuie să aibă grijă de toate acestea.” Și chiar dacă are o carieră, femeia poate să-și păstreze banii. Acesta este şi motivul pentru care nu este o necesitate pentru o femeie ca ea să lucreze și să facă bani prin orice mijloc, deoarece ea poate să îi păstreze numai pentru ea. Tot astfel şi atunci când ea moștenește ceva, banii îi aparţin în totalitate. Acesta este şi motivul pentru care la împărţirea moştenirii bărbatului îi este destinată o parte mai mare decât femeii, întrucât bărbatul este obligat să cheltuiască partea sa de moştenire pentru întreţinerea femeilor aflate în grijă sa, în vreme ce femeia poate dispune după bunul ei plac de averea deţinută, fără nicio obligaţie de a întreţine pe cineva.
Aşadar, în Islam există ceea ce se numește, nu egalitate, ci echitate. Egalitatea înseamnă că totul ar trebui să fie egal. Ei bine, nu totul este egal!
În realitate nu totul poate fi egal. Poate bărbatul să dea naștere copiilor? Nu cred. Însă femeia poate. Echitatea înseamnă că bărbatul merge în afara casei și împlineștea lucruri pe care femeia nu le poate face la un anumit moment dat. Tot astfel, femeia are, în mod natural, o anumită perioadă în fiecare lună, când lucrurile sunt mai grele și mai complicate pentru ea, iar bărbatul are responsabilitatea de a o proteja şi a avea grijă de ea, iar aceasta nu este o opțiune, ci o obligație!
Sheikh Yousef Estes
