Am crezut doar că sunt singură, pentru că Îl uitasem pe Dumnezeu
“Convertirea la Islam a fost pentru mine capatul unui drum lung şi anevoios. Mă numesc Mihaela şi am 36 de ani pierduţi, trăiţi numai în durere şi suferinţă, ani în care nu am vrut niciodată să mă opresc măcar o secundă să văd de ce atâta durere. A trebuit să pierd tot ca să îmi dau seama că alesesem să mă consider prea mare şi prea puternică până într-acolo încat Îl negam pe Dumnezeu şi credeam că voi putea trăi fără El.
Nu am avut o familie adevărată, cu credinţa în Dumnezeu, de unde să primesc o bună învăţătura şi o educaţie în această privinţă. Am încercat să mă educ de una singură şi nu a fost deloc uşor. Am crescut şi când aveam mai multă nevoie de sprijin şi ajutor, am descoperit că de fapt sunt singură. De fapt am crezut doar că sunt singură, pentru că Îl uitasem pe Dumnezeu.
Preotul m-a făcut să îmi imaginez un Dumnmezeu rău, de care începusem să mă îndoiesc
Obişnuiam să merg la biserică, până când, în urma unui avort inevitabil la 20 de ani, la spovedanie preotul mi-a spus rece ca e bine că am omorât acea fiinţă, pentru că aşa am acoperit ruşinea adusă mie şi familiei mele. În plus, a adăugat că Dumnezeu ne pedepseşte pentru păcatele noastre. Mi-am imaginat un Dumnezeu rău, care este de acord să greşim, dar ne condamnă pentru greşelile noastre şi am început să mă îndoiesc de El.
Am început să caut şi am descoperit că sufletul meu aparţinea Islamului
Atunci, am început să citesc, să caut, să studiez, să pun întrebări, să caut răspunsuri şi am descoperit Islamul. Citind şi aflând tot mai multe, am simţit imediat că sufletul meu aparţine islamului şi am ştiut de atunci că într-o zi mă voi întoarce la el. Am ştiut că într-o zi se va produce şi convertirea la Islam, că o revenire a mea la Dumnezeu, într-o relaţie directă doar între mine şi El, fără niciunu fel de preoţi, sfinţi sau alţi intermediari între mine şi El.
Încercam să îmi construiesc o viaţă fără Dumnezeu
Nu am făcut-o imediat şi acesta din măreţie şi din lipsă de credinţă adevărată. Am preferat să trăiesc de una singură. Încercam să îmi construiesc o viaţă fără Dumnezeu. Însă tot ce construiam stătea înălţat până la jumătate, apoi se năruia. Într-un final am pierdut tot – familia mea, fraţii şi surorile mele, nepoţii mei, bărbatul cu care urma să mă căsătoresc, copilul nenăscut pe care ar fi trebuit să îl aduc pe lume, posibilitatea de a mai fi vreodată mama…
Nu pentru că Dumnezeu m-ar fi pedepsit, ci pentru că eu păşeam pe drumul greşit
Toate pentru ca să înţeleg acum, într-un final, după convertirea la Islam, că toate acestea nu s-au întâmplat nicidecum pentru că Dumnezeu ar fi voit să mă pedepsească, ci doar pentru că eu am alesesem drumul greşit, continuând să trăiesc în păcat şi refuzând să Îl accept pe Dumnezeu în viaţa mea. Nimeni şi nimic nu va putea vreodată să îmi redea anii pierduţi în această rătăcire şi nici să îmi şteargă trecutul greu şi să îmi ia durere şi lacrimile de sânge vărsate.
Îmbrăţişând Islamul şi întorcându-mă la Dumnezeu, am fost binecuvântată cu un nou început
Acum însă, îmbrăţişând Islamul şi întorcându-mă la Dumnezeu, odată cu convertirea la Islam, am înţeles că sunt binecuvântată cu un nou început şi cu şansa la o nouă viaţă. Chiar ieri am devenit musulmană şi niciodată nu am avut o bucurie mai mare şi un sentiment mai frumos. M-am întors la Dumnezeu şi pentru prima dată în viaţa mea nu m-am mai simţit singură şi ştiu că nu voi mai fi singură niciodată.
Este adevărat că doare tare să mă uit la mine, să văd că a trebuit să pierd tot, ca să înţeleg şi să accept că numai cu Dumnezeu putem merge pe drumul drept. Acum am primit, însă, o a doua şansă, pe care nu o voi mai irosi.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am întâlnit fraţi musulmani, care m-au sprijinit şi ajutat şi care cu iubirea lor pentru Allah şi pentru toţi fraţii şi surorile noastre, mi-au schimbat viaţa într-o secundă! Fie că Allah să îi binecuvânteze mereu!
Poate că cei care vor citi se vor întoarce mai curând la Dumnezeu
Mi-am propus să scriu această poveste despre cum s-a produs în cazul meu convertirea la Islam pentru că ea să fie un sprijin şi pentru ceilaltii, care mai rătăcesc încă în incertitudinea şi goliciunea unui suflet fără de Dumnezeu.
Mi-aş dori să ştiu că şi altcineva, dintre cei care vor citi şi care au ei înşişi propriilei lor poveşti şi dureri şi necazuri, se va trezi mai curând. Şi poate astfel nu va mai pierde atâta timp cât am pierdut eu , ci se va întoarce la Dumnezeu mai repede, pentru a îşi găsi liniştea şi a se regăsi pe sine, cu Voia Sa.”
Mihaela, România
